„Eram – cred – la verisoara mea (care sta la Bucuresti), în casa ei, care parea foarte mica. Avea o baie foarte strâmta si când am intrat acolo sa ma spal, cu un prosop în mâna, nu am avut loc decât ca sa intru, stând deasupra closetului. Am gasit un raft unde am pus prosopul, dar nu m-am spalat pentru ca ori nu aveam loc, ori nu aveam chiuveta. Când am iesit, din camera respectiva se vedea o priveliste spre mare, zicând ca sunt chiar pe malul marii. Pe cei doi pereti dinspre mare (cel paralel si cel perpendicular) erau doua ferestre. De la cele doua ferestre am vazut soarele rasarind din mare si îmi ziceam ca nu am vazut niciodata un rasarit de soare la mare, de aceea eram foarte fericita ca îl vad.”
INTERPRETARE:
În momentul când a avut acest vis, subiectul tocmai începuse o relatie cu un barbat din capitala (de aici pozitionarea visului în Bucuresti) care îi dadea mari sperante (de aici rasaritul de soare din mare, marea ca simbol al lumii emotiilor si sentimentelor). Faptul ca apartamentul verisoarei este foarte mic sugereaza faptul ca subiectul se simte constrâns de limitele orasului de provincie în care traieste, tocmai de aceea viseaza ca se afla într-un alt oras, mai mare, precum capitala. Toate dimensiunile prea mici ale acestui vis sugereaza aceste constrângeri care îl sufoca pe subiect, (si apartamentul e mic, si baia, încât abia încape în ele), singura largime luând-o în momentul când iese din acea baie foarte strâmta, privind pe doua ferestre catre mare. Ferestrele, desi dau un sentiment de incompatibilitate (una perpendiculara pe cealalta), si mai ales faptul ca sunt doua, de pe ambele vazându-se rasaritul de soare, sugereaza sperantele subiectului de a-si fi gasit perechea potrivita, sperând ca, odata cu implicarea în aceasta relatie cu barbatul din capitala, sa iasa din provincialismul sau îngust.
Faptul ca din toata baia îngusta în care dorea sa se spele (deci sa se elibereze de unele sentimente negative care îi faceau rau) a gasit totusi un raft pe care sa-si puna prosopul arata din nou o speranta de a-si fi gasit un sprijin, un cârlig de care sa-si agate sperantele de viitor. Faptul ca a iesit din baie fara sa reuseasca sa se spele (deci incapacitatea de a-si face singura „curatenie” în viata personala, de aici faptul ca se afla într-o baie, deci un loc absolut intim) arata greutatea subiectului de a se rupe de lumea îngusta în care traieste, singura speranta de a iesi din lumea sa fiind cea de a se asocia cu o persoana care sa-i schimbe perspectivele (rasarit de soare superb din mare).
